giardina-poesia

A FIMMINA E U MARI!   

di G. Giardina 26-05-2012- 

 

A fimmina e u mari-1

“ Di lu mari nasci u sali, di la fimmina lu mali ”

 

È un bocciuolu, è na rosa, è na fonti di biddizza,

quannu sboccia fasci odori, quannu sicca, ‘nta munnizza.

Si la vidi ‘nnammurata; gira i spaddi, cancia strata,

usa l’arti, a minigonna, prima illudi , poi t’inganna.

 

Juornu e notti va giriannu, tutti i doti va mustrannu,

para u chiaccu   pu cunigghiu, ed aspetta quannu ‘ngagghia .

Fasci a Santa,vasci a missa….Finu a quannu trova on fissa.

Finalmenti è maritata!!!.………accumincia la Traviata !!!

 

'Un ci spiári mai chi fasci, si vò stari n’santa pasci,

idda spenni, idda spanni, v’ accattannu a tutti vanni ,

sa cuminci a cuntrariari……sunnu cazzi di cacari !

Nun supporta ca t’impicci, fasci cuosi, mancu i pacci.

 

Cumu o diavulu ti tenta,… voli sordi….. e ssu tanti,

quannu vidi c’on c’è nenti, nesci l’ugna,mustra i dienti,

vusci , sciarri tutti i jorna,….su dulura…..sunnu corna !

Ci riprova, tonn’ alliscia,…...alla fini......poi ti piscia.

.

L’omu ormai è risaputu, prima i nasciri è curnutu !

Chista è a vita e u campari! Ed allùra c’amu a fari ??

Si vulimu iri avanti…..tutti i dui sunnu impurtanti:

Servi a fimmina,….Servi u mari….‘unni resta chi cantàri :

 

Malidittu quannu fu,

ca mi vosi maritari,

mi putía jttàri a mari

e ‘un si nni parlava cchiù !